La prima ședință cu părinții de la grădiniță, m-a abordat una dintre mămici:
– Bună ziua. Sunteți tatăl Oliviei, nu?
– Ăăă… da… (întrebarea asta nu e aproape niciodată de bine) 😱
– Băiețelul meu a venit acasă și ne-a spus că Olivia i-a zis că Nutella e o mizerie.
– Oh… Îmi pare rău. O să vorbesc cu ea despre asta.
– Nu, nu, dimpotrivă. Vă rog să-i mulțumiți din partea noastră!
Băiatul cel mare „a scăpat” la Nutella când era mic și acum nu mai reușim să-l facem să renunțe la ea. Însă cel mic a ascultat-o pe Olivia și nu vrea să se atingă de ea.
– Ah, bun. Mă speriasem nițel… 🙂
– Dar cum a ajuns ea la concluzia asta?
– A vrut să guste, și eu doar i-am arătat ingredientele. Concluzia și cuvintele sunt ale ei 😇

nutella

Acum vreo 2 ani, după ce m-am îmbolnăvit și am învățat să citesc etichetele produselor pe care le consumăm, am făcut un exercițiu cu Ioana, fetița cea mare. Am luat niște dulciuri și sucuri, i-am citit ce scrie pe etichetă și apoi am pus pe un cântar de bucătărie cantitatea de zahăr pe care producătorul scrie că o conține fiecare produs.

Nu mă așteptam ca la 5 ani și ceva să fie atât de curioasă, de responsabilă și de dispusă să ia măsuri în sensul ăsta, dar a făcut-o. Și are un simț al cantității de dulciuri pe care le mănâncă absolut fabulos, pentru care îi sunt extrem de recunoscător.

La Halloween-ul trecut au strâns împreună cam 6kg de dulciuri de la colindat. Le-am vărsat pe o pătură, ca în Punguța cu doi bani, și-au ales câteva, care le plăceau mai mult, și pe restul le-au lăsat deoparte. Am donat cea mai mare pare a lor și pe cele care au rămas le-au mâncat în cantități foarte mici, pe o perioadă lungă de timp.

Anul trecut, când mă apucase maratonul clătitelor roz, Alina și-a luat un borcan de Nutella, și mânca #noapteacahoții😀, până când l-au găsit fetele.

clatite

– Ce-i asta?!? E bună? Vreau și eu!

Inițial, am vrut să-i spun clasicul – nu. Dar apoi mi-am amintit ce am învățat despre treaba cu NU, așa că i-am răspuns:
– E… ceva dulce. Foarte dulce.
– Ciocolată!
– Nu chiar. E un fel de ciocolată. Vrei să vezi din ce e făcută?
– Daaaa!

Și am făcut ca data trecută. Am luat cântarul de bucătărie, o cană gradată, borcanul de Nutella și un borcan gol. Le-am citit ingredientele, care sunt aranjate pe etichetă în ordine descrescătoare, din punct de vedere al cantității.
Am cântărit zahărul, laptele praf și cacao, am măsurat uleiul de palmier, le-am pus pe toate în borcanul gol, le-am amestecat, și le-am întrebat dacă vor.

Ioana a zis – Bleah. Olivia a zis – Nuuuu! E o mizelie! 😀

Acum, na… Cine-s eu, să contrazic copiii? 😇

foto – capturi ecran de pe site-ul Nutella

close

Dacă vrei să primesti pe email cele mai noi articole publicate

Nu facem spam! Citește politica noastră de confidențialitate pentru mai multe informații.

Dacă vrei să primesti pe email cele mai noi articole publicate

Nu facem spam! Citește politica noastră de confidențialitate pentru mai multe informații.