La prima ședință cu părinții de la grădiniță, m-a abordat una dintre mămici:
– Bună ziua. Sunteți tatăl Oliviei, nu?
– Ăăă… da… (întrebarea asta nu e aproape niciodată de bine) 😱
– Băiețelul meu a venit acasă și ne-a spus că Olivia i-a zis că Nutella e o mizerie.
– Oh… Îmi pare rău. O să vorbesc cu ea despre asta.
– Nu, nu, dimpotrivă. Vă rog să-i mulțumiți din partea noastră!
Băiatul cel mare „a scăpat” la Nutella când era mic și acum nu mai reușim să-l facem să renunțe la ea. Însă cel mic a ascultat-o pe Olivia și nu vrea să se atingă de ea.
– Ah, bun. Mă speriasem nițel… 🙂
– Dar cum a ajuns ea la concluzia asta?
– A vrut să guste, și eu doar i-am arătat ingredientele. Concluzia și cuvintele sunt ale ei 😇

nutella

Acum vreo 2 ani, după ce m-am îmbolnăvit și am învățat să citesc etichetele produselor pe care le consumăm, am făcut un exercițiu cu Ioana, fetița cea mare. Am luat niște dulciuri și sucuri, i-am citit ce scrie pe etichetă și apoi am pus pe un cântar de bucătărie cantitatea de zahăr pe care producătorul scrie că o conține fiecare produs.

Nu mă așteptam ca la 5 ani și ceva să fie atât de curioasă, de responsabilă și de dispusă să ia măsuri în sensul ăsta, dar a făcut-o. Și are un simț al cantității de dulciuri pe care le mănâncă absolut fabulos, pentru care îi sunt extrem de recunoscător.

La Halloween-ul trecut au strâns împreună cam 6kg de dulciuri de la colindat. Le-am vărsat pe o pătură, ca în Punguța cu doi bani, și-au ales câteva, care le plăceau mai mult, și pe restul le-au lăsat deoparte. Am donat cea mai mare pare a lor și pe cele care au rămas le-au mâncat în cantități foarte mici, pe o perioadă lungă de timp.

Anul trecut, când mă apucase maratonul clătitelor roz, Alina și-a luat un borcan de Nutella, și mânca #noapteacahoții😀, până când l-au găsit fetele.

clatite

– Ce-i asta?!? E bună? Vreau și eu!

Inițial, am vrut să-i spun clasicul – nu. Dar apoi mi-am amintit ce am învățat despre treaba cu NU, așa că i-am răspuns:
– E… ceva dulce. Foarte dulce.
– Ciocolată!
– Nu chiar. E un fel de ciocolată. Vrei să vezi din ce e făcută?
– Daaaa!

Și am făcut ca data trecută. Am luat cântarul de bucătărie, o cană gradată, borcanul de Nutella și un borcan gol. Le-am citit ingredientele, care sunt aranjate pe etichetă în ordine descrescătoare, din punct de vedere al cantității.
Am cântărit zahărul, laptele praf și cacao, am măsurat uleiul de palmier, le-am pus pe toate în borcanul gol, le-am amestecat, și le-am întrebat dacă vor.

Ioana a zis – Bleah. Olivia a zis – Nuuuu! E o mizelie! 😀

Acum, na… Cine-s eu, să contrazic copiii? 😇

foto – capturi ecran de pe site-ul Nutella