Cu toate că, în România, incidența cancerului este mai mică decât media europeană, rata de mortalitate prin cancer este mai mare. Frustrant, nu? Dar, de ce?

O primă explicație ar fi că românii bat media europeană la fumat, bat binișor media europeană la consumul de alcool (litri pe cap de vită furajată), și o bat și mai tare la poluarea aerului (concentrație de PM 2,5).
Ah, și la obezitate, că cea mai bună legumă-i porcu’, iar sportul știm că strică articulațiile 😊

Mortalitatea prin cancer în România este mai mare decât media UE și a crescut în ultimul deceniu – European Cancer Inequalities Registry

La fel de mult contează și lipsa programelor de screening (nu vă mai spun cifrele, că ne deprimăm cu toții), coroborată cu lipsa de interes a populației generale pentru screening și depistare precoce. „Eh, aia e. N-avem, da’ nici nu prea ne interesează (n.r. oricum nu ni se poate întâmpla nouă).”

În țara lui “avem de toate” și “nu ne trebuie nimic”

tratamentul pentru cancer este decontat de asigurarea publică de sănătate (nu este gratuit, pentru că plătim toată viața pentru a avea asigurarea aia), însă accesul la el este o cu totul altă poveste.

Nu vreau să spun că se moare cu zile, dar cunosc medici care plătesc bilete de tren sau de autobuz pentru pacienții extrem de săraci, care nu-și permit să vină la tratament. Sunt și eu voluntar (mai mult inactiv, din păcate) în proiectul Șofer de Suflet al Asociației Magic, care ajută copiii bolnavi de cancer și aparținătorii lor să ajungă la spital sau de la spital acasă, din același motiv logistico-financiar.

De asemenea, pentru că mersul la București, Cluj, Iași sau alte orașe cu spitale mari nu este un moft, numărul de centre de radioterapie din România este mai mic de jumătate din media europeană. Nu doar că în orașele mici sau în mediul rural accesul la servicii medicale de calitate este o provocare serioasă, dar nici nu prea au cu ce…

Raportul foarte dezechilibrat dintre numărul medicilor și cel al pacienților reprezintă o altă mare barieră în calea supraviețuirii în România (nu numai din cauza cancerului), dar nici n-am avut cine știe ce miniștri ai sănătății în ultimii 35 de ani, ce-i drept…

Îngrijirea paliativă, cum am mai spus, ar trebui, în teorie, să înceapă odată cu diagnosticarea cu cancer, și nu să vizeze doar ultimele zile/săptămâni de viață, pentru că nu înseamnă doar asistență medicală permanentă, morfină și ultimele dorințe, ci asigurarea unei calități mai bune a vieții pacientului oncologic/cronic, pe toată durata ei, chiar dacă vorbim de mulți ani.
Dar asta costă, și de unde bani, când prioritățile autorităților și politicienilor sunt măsurile populiste și pomenile electorale?

Revenind la nivel individual, în România, topul incidenței cancerelor este, după cum urmează:
Femei sân, colorectal, col uterin
Bărbați – plămân, prostată, colorectal
Știați? Nu știați. Dacă știați, erați la zi cu analizele și investigațiile specifice vârstei, istoricului medical/familial și al predispoziției pentru o anumită afecțiune. 😊

Da, vorbesc despre chestiile alea nasoale, pe care trebuie să le facă alții – ecografie, mamografie, colonoscopie, control ginecologic, de prostată, pneumologic, markeri tumorali și celelalte cu -ie și -ic.
Sunt sarcastic – nu alții trebuie să le facă, ci noi. Eu și cu tine. Ca să nu fiu ipocrit, și eu am amânat ultima colonoscopie, dar măcar sunt cu analizele și investigațiile imagistice la zi.
Tu? 😊

Mai batem UE, da’ tare de tot, și la mortalitatea prin cancer în rândul tinerilor (între 15 și 64 de ani), mai ales bărbați (daci puternici, tată, nu glumă).
Nu mai scriu de ce, pentru că despre asta am scris totul de mai sus, iar eu am cititori deștepți, nu ca alții 😊

Dovada că suntem isteți, da’ nu prea, este că am luat premiu cu coroniță și la mortalitatea prin cancere evitabile, dar și la cea prin cancere tratabile. Da’ nouă nu prea ne pasă, nu ne batem capul, și aflăm – ca și mine, de altfel – prea târziu…

Ar mai fi și vaccinurile,

de care ne ferim ca Dracu’ de tămâie, dar care pot preveni o serie de cancere, însă voi lăsa asta pentru un alt articol, ca să nu mă cert chiar cu toată lumea 😊

Concluzia? Lucrurile nu stau bine, dar nici dezastruos. Nu suntem nici cea mai educată națiune, dar nici cea mai înapoiată. Pe medie, nu stăm neapărat extraordinar de rău.
Dar când numerele, statisticile și mediile capătă nume, fețe, familii sau chiar identitatea ta, lucrurile, perspectiva și prioritățile se schimbă complet.
Nu e mai bine să facem ceva înainte să ajungem acolo?

Astăzi, 4 februarie, este World Cancer Day sau Ziua Mondială de luptă împotriva cancerului, și îmi doresc să îi onorăm și să ni-i amintim pe cei pe care i-am pierdut, să-i sprijinim pe cei care trăiesc cu boala și să luptăm pentru prevenție și tratamente mai bune. 🧡

Dacă vrei să primesti pe email cele mai noi articole publicate

Nu facem spam! Citește politica noastră de confidențialitate pentru mai multe informații.

Dacă vrei să primesti pe email cele mai noi articole publicate

Nu facem spam! Citește politica noastră de confidențialitate pentru mai multe informații.