Donez sau iau țeapă?

Treaba asta cu donațiile este foarte delicată și, uneori, spinoasă. De multe ori este ca bancul cu găina care nu știa dacă să meargă, să se oprească sau să se împiedice 🙂

Ce fac dacă văd un cerșetor? Sau un caz social în Social Media? Sau dacă un prieten îmi cere să donez pentru un caz/ONG/cauză?

Pentru unii alegerea este simplă și trăiesc foarte bine și împăcați cu decizia luată:
1. aleg să donez
2. aleg să nu donez

Pentru alții, însă, este mai complicat:
– aș dona dar nu stau bine cu banii
– aș dona dar nu am încredere în caz/ONG/cauză
– aș dona dar dacă își ia băutură/țigări/păcănele cu banii de la mine? poate îi fac mai rău
– aș dona dar cum să fac diferențierea? Pentru ce cazuri donez și pentru care nu o fac?
-> mai bine nu mai donez pentru nimeni
-> o să donez pentru toate cazurile de care aflu, în limita bugetului
-> o să donez doar pentru cazurile cu care empatizez (copii, animale, pacienți, studii etc.)

Prin excelență, actul de donare presupune că o persoană sau o entitate oferă ceva altcuiva, fără să aștepte ceva în schimb.

Tehnic vorbind, asta este și definiția cuvântului „donație” în sine.
Partea frumoasă este că, în general, oamenii care donează primesc ceva în schimb, aproape întotdeauna. Iar asta îi face pe cei mai mulți să o mai facă.

Lista este extrem de lungă și, pe alocuri, subiectivă, însă voi enumera o parte din „recompense”:
– mulțumiri – publice sau individuale
– recunoștință
– un sentiment de îndatorare – nu financiară, ci emoțională: mulțumită ție/vouă, acum mă simt dator să renunț la alcool/droguri/jocuri de noroc sau să fac ceva cu viața mea/să fac ce mi se recomandă pentru a ieși din depresie sau să lupt pentru viața mea
– stimă de sine
Și lista poate continua, dar fiecare își găsește câte altceva în gestul de donare.

Uneori, o persoană care locuiește într-o casă mare sau care conduce o mașină scumpă, cumpărate când avea o anumită situație financiară, se poate trezi brusc, după multe cheltuieli medicale exorbitante, într-o situație financiară opusă, extremă, care presupune nevoie de ajutor extern.
Doar pentru că nu poate să-și vândă casa ori mașina pentru a-și acoperi costurile nu înseamnă că nu merită ajutată sau că nu are, în realitate, nevoie de ajutor. Aparențele pot înșela, iar acesta este un motiv în plus pentru a nu judeca și a nu aștepta ceva în schimbul ajutorului oferit ca donație.

Care-i treaba cu țepele?

Ele există. La fel ca și nevoile reale de ajutor. Depinde (în mare parte) de noi dacă le luăm sau nu.

Dar, revenind la definiția donării, în principiu, nimeni nu ar trebui să ia țeapă, pentru că nu ar trebui să aștepte nimic de la cerșetorul căruia i-a dat 10 lei sau de la pacientul pentru care a donat. În teorie. Pentru că în practică, mulți oameni au tendința să aștepte sau chiar să ceară ceva în schimb:

– Ți-am dat, dar să nu-ți iei băutură de ei, da?!?

Și așa apare o formă de „țeapă”:
– Al dracului, i-am dat și el i-a spart la păcănele.
– Nenorocitu’ zicea că e bolnav, da’ s-a dus în concediu.

Asta e țeapa de percepție. Nu e o țeapă adevărată, conform definiției, ci una pe care ne-o închipuim. Considerăm că omul care a cerut ajutor trebuie să fie umil, sărac și/sau pe moarte. Altfel considerăm că am fost înșelați.

O altă țeapă este cea reală, când cineva își inventează o boală/handicap/problemă pentru care cere bani.

Legal, ai luat țeapă și te poți adresa Justiției (ahahahaha). Emoțional, dacă revenim la definiția donării, iar ești bine. Tu ți-ai făcut partea. Cum alege persoana respectivă să folosească donația ta, este exclusiv treaba ei, responsabilitatea ei și, dacă ești credincios, păcatul ei.

Un aspect foarte important, de care m-am lovit des, atât ca donator cât și ca beneficiar, este transferul de încredere dintre oameni. În momentul în care un prieten/cunoscut/influencer te roagă să donezi, este greșit să presupui automat că acel om, cumva, „garantează” veridicitatea cazului.
Dacă a ales să doneze, a făcut-o pentru că așa a vrut și nu așteaptă nimic în schimb. Poate a verificat autenticitatea cazului, poate nu. Treaba lui. Dacă donezi, donezi, și nu aștepți nimic în schimb. Nici de la beneficiar și, mai ales, nici de la prietenul tău. Decizia este a ta.

Donarea este un act benevol și, prin intermediul ei, putem ajuta oameni. Însă este foarte important să nu ignorăm componenta noastră din acțiunea de donare. Da, înainte să ajungă banii în buzunarul omului, o facem pentru noi. Pentru stima de sine, pentru ego, pentru nevoia de a ajuta, pentru dorința de a face ceva cu însemnătate, pentru a fi văzuți, pentru a fi apreciați, pentru recunoștință, pentru bucuria de a face bine.

Se spune că oamenii foarte înstăriți donează din ce au în plus, iar oamenii modești financiar împart puținul lor cu tine.

Ultima parte mi se pare că rezumă absolut impecabil conceputul de donare și cred că este ceva la care putem reflecta cu toții.

Binele are tendința să se întoarcă, în diverse forme, și recunosc în mod sportiv că este unul dintre lucrurile în care cred foarte mult și care mă fac să donez, să ajut și să mă implic. Donez pentru alții, dar o fac și pentru mine. La fel ca toată lumea 🙂

Image by rawpixel.com on Freepik