Există bărbosul ăsta bun și gras, renii și elfii lui? Dacă da, cum intră pe horn și pe unde intră dacă stau la bloc? De unde știe el cum o cheamă pe prietena mea cea mai bună sau ce am făcut eu ieri?

Cam de pe la vârsta de 6 ani, uneori chiar mai devreme, copiii încep să își și să ne pună genul acesta de întrebări, pe bună dreptate. Uneori după o discuție cu un copil mai mare sau după ce bunica se bate cu cărămida-n piept că rochița aia drăguță a fost cumpărată de ea, uitând că a adus-o Moșu’. Copiii au o memorie muuuult mai bună 🙂

Pentru că am scris recent despre extreme vs. echilibru, aș vrea să încerc o abordare echilibrată, deși am citit niște opinii de parenting modern care… în fine, tac 🙂
Evident că fiecare este liber să creadă ce vrea și să dea mai departe copiilor (preferabil doar celor proprii) din infinita înțelepciune.

Eu fac parte dintr-o generație călită destul de dur. Învățați cu lipsuri, greutăți și adevăruri dureroase. Nu se prea discuta, când eram eu copil, despre cum deciziile, cuvintele și faptele adulților afectează copiii, însă între timp ne-am cam prins de treaba asta și încercăm, dacă nu putem face mai bine, măcar să nu facem rău.
Sau, cel puțin, așa îmi place să cred că facem 🙂

Am citit despre a le spune copiilor că Moș Crăciun nu există, că este doar un mit, o invenție, la fel ca renii, elfii și Doamna Crăciun în spiritul „corectitudinii politice”,”cultivării gândirii critice”, „unui ritual de maturizare a copilului”, „opririi unei minciuni nejustificate”, „descurajării naivității/credulității”, și lista este muuuult mai lungă.

Noi am ales să le spunem că Moș Crăciun există. Și că este un personaj care ne aduce multă bucurie, însă este mult mai mult decât atât. Moș Crăciun este Spiritul Sărbătorilor de Crăciun. Moș Crăciun este bucuria pe care o simțim și pe care o primim.
Moș Crăciun este și un personaj cu reni și elfi, de la Polul Nord, dar și omul deghizat din mall, și noi, atunci când le aducem bucurie altora prin cadourile oferite și, mai ales, prin timpul petrecut cu ei și prin disponibilitatea emoțională pe care o manifestăm.

Le-am spus fetițelor noastre, care au 6 și 8 ani, că Moș Crăciun sunt și eu, când aduc bucurie unui copil mai sărac sau lor, Moș Crăciun sunt și ele, atunci când fac un cadou din suflet și fac pe cineva să râdă sau să fie fericit.

Le-am explicat că existența lui Moș Crăciun, reală sau nu, este parte din farmecul și magia sărbătorilor, și că este un element extrem de important din viețile noastre, care prin simpla existență ne aduce un zâmbet pe față, bucurie, o stare de bine, un prilej de a fi mai fericiți și de a împărtăși toate aceste lucruri cu alții.

Jocul de-a prinsul Moșului când lasă cadourile sub brad face și el parte din aceeași poveste. Are farmecul lui, ne aduce bucurie și ne face să fim mai veseli, mai fericiți, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp.
Spălatul ghetuțelor pentru Moș Nicolae are același scop, plus unul educativ și practic 🙂

Viața fără Moș Crăciun este mult mai banală, mai pragmatică, realistă, chiar tristă. Odată cu „uciderea” Moșului, dispar și alte lucruri din viața noastră. Cadourile devin din ce în ce mai tranzacționale, se pierde o parte din conexiunea cu familia.

Nu noi, părinții, suntem acel Moș Crăciun, însă da, și noi suntem Moș Crăciun, noi cumpărăm cadourile, le împachetăm, și le punem sub brad. Și ne bucurăm împreună cu voi, și descoperim cadourile cu aceeași bucurie și curiozitate autentică dimineața, deși, pragmatic, știm foarte bine ce este în fiecare cutie. Dar alegem să nu știm. Și să ne bucurăm ca niște copii, pentru că asta ne face să ne simțim bine. Și să fim bine. Nu noi suntem acei elfi, dar suntem și noi elfi atunci când facem asta. Și când contribuim la păstrarea și răspândirea Magiei Crăciunului.

Așa am ales noi să le explicăm fetițelor noastre care-i treaba cu Moșu’ și atât Olivia, cea mică, dar și Ioana, cea mare, care s-a prins și cum stau lucrurile în realitate, se bucură și anul acesta, și sper încă mulți ani de-acum încolo, de bucuria scrierii și personalizării scrisorii pentru Moș, de bucuria descoperirii cadourilor-surpriză, de atenția primită de la Moș Crăciun – pentru că în fiecare an vine la ele și le surprinde cu autenticitatea lui și cu poveștile și informațiile pe care le știe despre ele, de bucuria celor câteva ore petrecute împreună cu noi și cu prietenii, totul construit în jurul atmosferei existentă împreună cu Moș Crăciun.

Voi ce le spuneți copiilor și cum faceți față avalanșei de întrebări?

Photo by Gustavo Fring