„Nu am putut dona nici de data asta, tot din cauza hemoglobinei mici, ca și luna trecută. Oboseală.” – asta credeam în decembrie 2018, ultima dată când am încercat să donez sânge, înainte de a afla că am cancer. De fapt, nu era oboseala de vină…
Mi-am promis de atunci că, deși nu mai pot dona sânge – cel puțin un timp – voi face tot ce pot pentru a pune în contact pacienții care au nevoie de sânge pentru a trăi, cu donatorii de sânge.
Acum eu trebuie să stau acasă, din cauza pandemiei de Coronavirus, și la fel și mulți alți pacienți cu probleme respiratorii sau sisteme imunitare compromise. Dar #StămAcasă este o campanie despre limitarea ieșirilor care nu sunt neapărat necesare, mai ales în locuri aglomerate, pentru a limita răspândirea infecției Covid19, nu despre izolare generală.
În București sunt(eți) peste 1.000.000 de donatori eligibili. Oameni sănătoși, tineri, care acum trebuie să evite aglomerațiile dar, într-un mediu controlat, pot dona sânge liniștiți. Pot face asta, extrem de ușor și sigur, cu o programare la donare în aplicația Donorium (iOS și Android). Astfel se evită cozile și chiar contactul cu alți donatori.
Lipsa de sânge de acum este unul dintre motivele pentru care mulți pacienți nu sunt operați, deși au mare nevoie VITALĂ de asta.
Centrul de Transfuzie București este acum unul dintre cele mai sigure locuri din București, datorită măsurilor de siguranță implementate: triaj individual, măsurarea temperaturii, dezinfectanți, măști de protecție, absolut tot ce este necesar pentru a se asigura un mediu steril, în care sănătatea donatorilor să nu fie afectată.
Nu știm cum vor evolua lucrurile în următoarele luni, însă știm sigur că, orice s-ar întâmpla, nevoia de sânge pentru ca mulți oameni buni să trăiască va exista și singura lor șansă sunteți voi, donatorii de sânge!
Andi, am donat sânge ani buni.
Mulți, ar zice unii.
După ce-am împlinit 18 ani am fost să donez. Am fost cu mama, țin minte, ca ieri! Deși, au trecut mulți ani de atunci…
La mine în familie sunt a treia generație de donatori.
Bunica a fost soră medicală, pe front în cel de-al Doilea război mondial. A donat la greu. Uneori transfuzii directe!
Și-a crescut cei 4 copiii cu această responsabilitate. Obligație chiar!
Unchii, mătușile și mama au donat.
Eu și sora mea am donat!
Mi-aduc aminte starea de euforie cu care am ieșit de la Centrul de Transfuzie… ori eram amețită de la cantitatea de sânge donată, ori eram mândră fiindcă pe mama o cunoștea toată lumea, acolo și o felicita pentru că m-a adus și pe mine în rândul donatorilor. Nu știu! Nu mai contează!
Am donat între 18 și 28 de ani… în fiecare an de 3 ori! Nu puteam de mai multe ori. Am rămas însărcinată, apoi am alăptat…
Pauza a durat vreo 3-4 ani. Uitasem!
Apoi, un coleg de serviciu ne-a rugat să-l ajutăm! Fiul lui avusese un accident de mașină…
Am revenit în rândul donatorilor vreo 5-6 ani.
Nu mai donez de ceva vreme. Am depistat niște TA, care m-a oprit.
Și acum când văd mesajele mă cutremur!
Sunt atâția care pot ajuta… și nu o fac.
Fimiu mai are 3 ani și un pic până o să intre în categoria donatorilor constanți.
Suntem buni de sânge!
Eu am 0 cu Rh „-„, fimiu are 0 cu Rh „+”.
Să fim sănătoși!
WOW, aveți ceva istorie cu donarea 🙂