Schimbarea nu începe cu politicienii, cu vecinii, colegii, prietenii, societatea sau oricine altcineva. Sunt mulți români care respectă legile și, implicit, pe ceilalți, însă sunt mult mai mulți cei care nu o fac, din păcate.

Am ieșit în stradă, ani la rând, pentru anumite principii și împotriva încălcării legilor. Ne-am setat clar și ferm așteptările de la clasa politică. Dar cât de mult am cerut de la noi înșine? Cât suntem noi dispuși să respectăm legile? Să rezistăm tentației de a le fenta?
Cât ne pasă, de fapt, de ceilalți?

Una dintre marile probleme ale României este că, deși avem suficiente legi, nu sunt respectate.
A doua ar fi că nici cei care ar trebui să le impună și să sancționeze încălcarea lor nu-și fac treaba conform așteptărilor, dar ăsta este deja alt subiect.

Avem legi care reglementează purtarea măștii de protecție, viteza maximă legală, condițiile și locurile în care se poate fuma, orele de odihnă din comunitate, și multe, multe altele.

Cu toate astea, avem cu toții prieteni, cunoscuți, membri de familie, care „ciupesc” câte puțin din lege, ori de câte ori au ocazia sau când cred că nu-i vede nimeni.

E tare greu să schimbi ceva în societate, pe termen lung, dacă nu începi cu tine, pe termen scurt.

Am un prieten care vorbește la telefon în timp ce conduce. E meseriaș și poate face mai multe lucruri deodată. „În plus, și legea e proastă.”

O colegă, care nu crede în Covid, umblă, mai tot timpul, cu masca sub nas. Nu „se sufocă”, nu are „astm”, ci, pur și simplu sfidează legea și pe cei responsabili. Este foarte mândră de curajul ei.

Un vecin face, aproape de fiecare dată, stânga pe interzis, în loc să respecte legea și să facă dreapta, apoi sensul giratoriu și să meargă în direcția în care are treabă. Aici nu este vorba nici de economie de combustibil, nici de câștigare de timp, nici de clasica – fluidizare a traficului. Poate fi nesimțire, poate fi revoltă pe sistem, poate fi nepăsare sau arătat de mușchi. Poate fi orice, numai nu respect, bun simț sau responsabilitate.

Schimbarea în bine este posibilă, cred că tărie asta, dar trebuie să înceapă cu noi!

Fă ce poți, cu ce ai, acolo unde ești.
Theodore Roosevelt

De cele mai multe ori este suficient ca fiecare dintre noi să facă doar un pic. Un act de omenie sau un gest de civilizație:
Să nu mai parcăm pe locurile pentru persoane cu dizabilități, nici măcar pentru 5 minute.
Să nu mai aruncăm chiștoace pe jos. Măști sau mănuși folosite, cu atât mai mult!
Să nu mai forțăm galbenul la semafor.
Să nu mai claxonăm când ceilalți nu conduc așa cum ne-am aștepta noi, indiferent ce urgență avem sau cât de tare ne grăbim (pe asta am scris-o pentru mine).
Să ne întrebăm dacă deranjăm înainte să dăm muzica la maximum sau să înfigem, cu dușmănie, rotopercutorul în perete…

Tu ce alte lucruri mici, care fac diferența, mai pui în practică?

sursă foto: freepik.com