Scriam zilele trecute că, pe Facebook, sunt membru în câteva grupuri amuzante. Într-unul dintre ele, noi, adulții, ne amuzăm pe seama unor mesaje penibile pe care diverși Don Juani le trimit virtual fetelor (foarte rar și băieților), cu scopul de a le convinge să se vadă cu ei, să bea o cafea, să facă sex și multe alte idei dubioase.
O categorie aparte o reprezintă șoferii de taxi / Uber / Bolt / etc., livratorii de la diverse firme, curierii, ș.a.m.d., care le scriu SMS-uri clientelor pe care le găsesc atractive și încearcă să le abordeze așa, sfidând bariera profesională și folosind în scop matrimonial numerele de contact din aplicații.
În grupul acela, într-un mediu privat, controlat, sunt amuzante și râdem la ele. În viața reală, însă, mi se pare că este din ce în ce mai greu să fii femeie și să reziști la astfel de abordări, care mai de care transformându-se în hărțuire, mai mult sau mai puțin agresivă.
Dincolo de glume și grupuri amuzante, cred că ar trebui să fim mai atenți la femeile din jurul nostru, indiferent că ne sunt fiice, soții, prietene, mame, colege sau necunoscute, și mai receptivi la strigătele lor de ajutor, directe sau voalate.
Am putea să fim mai critici, mai sinceri și mai direcți cu fiii, prietenii și colegii noștri care se laudă cu tot felul de astfel de fapte de vitejie – cum a fost și vloggerul Colo, înainte de arest și dosar penal – și, cu siguranță, și cu noi înșine.
Sigur că hărțuirea este valabilă și în cazul bărbaților, însă ce se întâmplă în lumea femeilor, din punctul ăsta de vedere, mi se pare din ce în ce mai grav și, de multe ori, inuman.
Hărțuirea, intimidarea, amenințarea nu sunt nici amuzante, nici atrăgătoare, nici legale, și cred că asta trebuie să se audă din ce în ce mai clar, mai tare și mai des, atât în social media, cât și în viața reală. Sau, mai ales, în viața reală.
