Sunt (mai) bine, și asta mă sperie

Da, știu cum sună asta, dar e adevărat. Mi-a fost rău atât de mult timp, încât m-am obișnuit cu asta și acum mi-e frică să-mi fie bine.

Am avut astăzi o discuție cu medicul care (sper că) m-a trezit la realitate. Dar simt că am un drum luuuung în față, până voi obține rezultatul dorit 🙂

Testul genetic pe care l-am făcut a venit cu vești bune, de care nu am știut cum să mă bucur. La fel și CT-ul care a relevat un răspuns foarte bun la tratament. Medicii s-au bucurat, prietenii de asemenea. Familia mai puțin, cel mai probabil din cauza mea și a lipsei mele de bucurie și de entuziasm.

Am primit atâtea vești proaste, atât de des, încât mi-e frică să mă bucur, ca să nu cobesc.

În plus, toată atenția și ajutorul pe care le-am primit, mai ales în momentele cele mai grele, mă fac să-mi fie frică să fiu bine, ca să nu le pierd 😔

Simt chestia asta ca pe un drog de care sunt dependent și mi-e foarte greu să vorbesc sau să scriu despre asta, însă înțeleg că îmi va face bine dacă o fac.

Una peste alta, acum sunt bine. Nu bine-bine, nu fără cancer, dar bine comparativ cu perioadele anterioare. Încă mă lupt cu efectele secundare dar, față de cum am fost, simt că lupta asta e mult mai echitabilă.

Am pierdut prieteni în perioada asta, dar i-am câștigat pe alții. S-a mai dus și din stima de sine, dar încerc să recuperez.

Teama asta, că dacă sunt bine prietenii apropiați vor dispărea din peisaj și se vor întoarce la viețile lor de zi cu zi, este cea care mă domină cel mai mult. M-am obișnuit atât de tare cu prieteni, fizic, lângă mine, încât perspectiva „pierderii” prezenței și susținerii lor mă sufocă de frică.

Ar fi fain să mă împrietenesc mai mult cu mine și să începem să petrecem mai mult timp împreună, doar noi doi, dar simt că e îndepărtat momentul ăsta 🙂

Esențial este că sunt bine și voi încerca să accept asta și să mă bucur și eu, nu doar medicii și prietenii.

Azi fac cura #9 de chimioterapie, mi-a fost schimbat tratamentul cu ceva și mai eficient, așa că și perspectivele sunt bune. În plus, boala asta este extrem de imprevizibilă, dar, din fericire, uneori și în sensul bun, fix când te aștepți mai puțin 😊

Sănătoși să fim, dacă nefericiți suntem deja… 😂