De opt luni, de când am reînceput chimioterapia, nu cred că am avut două săptămâni la fel. Uneori e bine, alteori e rău. Dar cel mai rău lucru, care mă afectează și psihic, este lipsa de predictibilitate.
Una dintre dilemele pe care le-am avut mereu a fost: ce să îi spun unui om bolnav? Cum să-l încurajez? Cum să-l ajut? Ce să nu-i spun? De când am trecut de partea cealaltă a baricadei, am aflat că nici aici nu e mai ușor 🙂
În seara asta au fost clătite 🥞, într-un moment în care nu…
