De opt luni, de când am reînceput chimioterapia, nu cred că am avut două săptămâni la fel. Uneori e bine, alteori e rău. Dar cel mai rău lucru, care mă afectează și psihic, este lipsa de predictibilitate.
Sunt mai bine azi, pentru prima oară după câteva zile, și vă mulțumesc mult pentru mesaje și pentru gânduri 🤗
Una dintre dilemele pe care le-am avut mereu a fost: ce să îi spun unui om bolnav? Cum să-l încurajez? Cum să-l ajut? Ce să nu-i spun? De când am trecut de partea cealaltă a baricadei, am aflat că nici aici nu e mai ușor 🙂
Mai ții minte reclama la detergentul OMO cu „Murdăria este bună”? Am descoperit, la bătrânețe, câteva analogii 🙂
Primesc din când în când mesaje de mulțumire de la oameni pe care i-am ajutat cu ceva. Sau care au aflat ceva de la mine ori, citind articolele și postările mele, și-au depășit o barieră ori o temere.
„Arăți ca un bunic cu un pește nefiresc de plat” – compliment primit ieri de la o prietenă 😂
