…și când zic „om” mă refer la absolut oricine, indiferent că este sportiv de performanță, antrepenor de succes, un super-soț sau super-mamă, și lista poate continua, mai ales cu ultimul exemplu, pe care o să îl dau mai jos.

…*sunet de tobe* & *muzică de suspans*… 🙂

Viteza de repoziționare mentală după un eșec. Sau înfrângere. Sau dezamăgire.
Această calitate, care sună pompos dar o să explic imediat ce reprezintă, dacă este intens și periodic antrenată, separă de cele mai multe ori oamenii „obișnuiți” de elite, în absolut orice domeniu de activitate.

Conceptul acesta, de care am aflat acum ceva timp de la Andrei, unul dintre terapeuții foarte mișto cu care am lucrat, reprezintă timpul necesar unui om care tocmai a avut un eșec sau un aparent eșec să se repoziționeze mental, de la „Bă, ce prost sunt, nu sunt bun de nimic” la „Am făcut ce și cât am putut în momentul ăsta, ceea ce este evident că nu a fost suficient, așa că mă voi strădui să fac mai bine„.

Vedem asta la sportivii care se biciuiesc singuri mai mult decât o fac antrenorii sau fanii, la antreprenorii care ratează o negociere sau pierd un om bun, la părinții moderni – permanent vinovați că nu se ridică la standardul și perfecțiunea parentingului contemporan, la partenerii din cuplu – bântuiți de fantomele trecutului, până la… *sunet de tobe* & *muzică de suspans* 🙂 donatorii de sânge sau foștii donatori de sânge.

Am tot scris despre asta, dar nu pe blog, să rămână pentru posteritate, așa că o fac acum, ca răspuns pentru toate problemele de mai sus, dar, în special, pentru cea legată de donarea de sânge.
Acest gest umanitar, voluntar, necondiționat, face ca sângele tău să ajungă la un alt om, pe care îl știi sau nu, și să-i salveze viața sau să-i redea sănătatea. Asta vine la pachet cu o mare responsabilitate în privința stării tale de sănătate, care trebuie să fie cât mai aproape de perfectă, dar și cu o mare încărcătură emoțională, fiind, la propiu, proverbialul „sânge din sângele tău”.

Este nevoie de curaj, dăruire, empatie pentru a face asta, și de o dorință reală de a face bine. Iar asta face ca momentul în care ești respins la donare să se simtă, de multe ori, ca un pumnal înfipt, mișelește, în inimă.
Scriu acum nu doar din perspectiva omului care a organizat zeci de campanii de donare, ci din perspectiva fostului donator de sânge, „trădat” de sistem.

Sentimentul este oribil, copleșitor și foarte demotivant.

Ei, aici apare partea de care scriam la început, cu viteza de repoziționare mentală. Cu cât accepți mai rapid realitatea că acum nu poți dona, din motive obiective, cu atât poți face mai repede ceva în legătură cu asta și să-ți reiei misiunea salvatoare cât mai curând.

De ce nu poți dona? Sunt mai multe motive, toate ținând cont strict de obligativitatea și prioritatea medicilor și a personalului de la Centrele de Transfuzie de a proteja, în egală măsură, atât pacienții cât și donatorii.

O să enumăr doar câteva, însă vă voi răspunde, în comentarii, la orice întrebare/nedumerire aveți sau situație particulară pentru care nu ați putut dona:
– ai sub 18 ani sau peste 60 – asta ține, evident, de siguranța ta, ca donator
– ai sub 50 kg – „grasă și frumoasă/sănătoasă”, da? 🙂
– ai puls neregulat sau tensiune prea mică/mare – tot pentru sănătate ta este această regulă
– ai suferit în ultimele luni o intervenție chirurgicală/stomatologică/tatuaje – risc de infecție pentru pacient
– ca femeie, ești însărcinată, lăuză sau alăptezi – cred că este evident la cine trebuie să ajungă, cu prioritate, laptele, produs din sânge, da? 🙂
– ai tras la măsea cu 48h înainte de donare – „alcoolul este viață, și viața e alcool” este doar o metaforă dintr-o melodie; nu se aplică aici, chiar dacă și unii pacienți ar prefera o țuică mică în loc de transfuzie 🙃
– să nu ai boli de inimă, rinichi, ficat, tiroidă sau orice alte organe care ți-ar pune și mai mult viața sau sănătatea în pericol – da, ai ghicit, tot pentru donator există această regulă 🙂
– să nu ai hepatită, TBC, sifilis, malarie, cancer și alte afecțiuni pe care ar fi fost de dorit să nu le ai nici tu, d-apăi să le dai unuia care deja le are pe ale lui…
Lista e mai lungă, după cum ziceam, da’ mai lămurim din ele și în comentarii.

Există criterii de excluderi permanente și criterii de excludere temporare. Nici unele nici altele nu sunt atât de dramatice pe cât par, și vă spun, din proprie experiență de ce.
În câțiva ani în care am fost donator activ am adus în sistem câțiva litri de sânge, ceea ce e minunat! Bravo mie! 🙂
Am mai și convins câțiva prieteni/cunoscuți/necunoscuți să doneze, deci mai punem ceva la cantitatea asta. Da, da, știu, sunt un adevărat erou 🙃

În 2019, când am fost diagnosticat cu cancer, mulțumită tentativelor repetate de donare de sânge, n-am mai fost un donator de succes, cu o mentalitate de succes, ci m-am frustrat incredibil că nu mai pot dona.
Credeam atât de tare în acest tip de ajutor, pentru că sângele nu se poate produce în laborator, ci singura șansă a pacienților care au nevoie de el sunt donatorii, încât m-am înfuriat, am simțit că mi se face o mare nedreptate, mi-am consumat o grămadă de timp prețios și de energie vitală cu nervi, cu frustrare, cu negativism.

După ceva timp, însă, am realizat că, de fapt, nu e totul pierdut. Da, spre deosebire de criteriile de respingere temporară (#smiorc 😜), eu eram din acel moment exclus permanent.
Urât cuvânt, în contextul ăsta.

OK, asta nu mai puteam face, dar ce puteam să fac?
Puteam să vorbesc despre donarea de sânge, să scriu despre asta, să-mi înving rușinea și frica și să vorbesc public, inclusiv în presă și la TV despre diagnosticul meu, despre importanța donării de sânge și despre cum asta îți poate salva chiar ție, donatorul, viața.
Puteam să încerc să conving oamenii să doneze sânge. Să conving companiile pe care le cunoșteam să organizeze campanii de donare de sânge pentru angajați la sediul lor. Să merg la Centrul de Transfuzie din București cu oameni sau cu grupuri de oameni cărora le era frică să doneze, și să-i susțin, să le explic, să îi încurajez.

Și am făcut toate astea, cu toată puterea și energia pe care le aveam disponibile, în timp ce mă luptam și cu propria boală, pentru care, ironic, nu am avut și sper nici să nu ajung să am nevoie de sânge 🙂
Rezultatul? În mai puțini ani decât am avut ca donator activ, am contribuit, nu cu propriul sânge, ci cu acțiunile pe care le-am făcut, la aducerea în sistem a sute de litri de sânge, mare parte de la oameni care nu mai donaseră până atunci, pentru că pe ei i-am vizat în primul rând cu campaniile de informare și de donare pe care le-am făcut.

Donatorii recurenți, cei care donau oricum și fără insistențele mele 🙃, sunt absolut vitali pentru pacienți și pentru sistem, pentru că sângele lor, trecut deja prin mai multe filtre de-a lungul donărilor repetate, poate ajunge și la pacienții cei mai grav bolnavi – mai ales la copii – la care nu ajunge sângele donatorilor care sunt la prima experiență.

O altă categorie importantă de donatori sunt cei care au vene foarte groase și rezistente sau, cum le mai spunem noi – bărbații (cu mici excepții feminine ❤️).
Doar ei/ele pot dona printr-un procedeu care se numește afereză, care utilizează o tehnică mai specializată și sortează diversele componente sanguine. Doar componenta necesară este colectată, iar celelalte componente sanguine sunt restituite donatorului.
Aceasta tehnică, (respectiv această categorie exclusivistă de donatori), este atât de importantă pentru că permite obținerea unor cantități mari de plasmă, fără anemierea donatorului cu venele groase 🙂

Simt că m-am cam lungit, așa că o să închei aici, reamintindu-vă că diferența între un om de succes și unul obișnuit este viteza de repoziționare mentală, iar asta se aplică în toate aspectele vieții.
Dacă în trafic te repoziționezi mental de la „uite ce dobitoc sinistru care mă încurcă fix când mă grăbesc” la ceva mai constructiv – „așa poate el să conducă; o să-l depășesc imediat ce o să am ocazia”, impactul pozitiv asupra ta va fi uriaș, cu efecte benefice și pe termen lung. Este un exercițiu pe care îl faci pentru tine, pentru sănătatea ta mentală și chiar fizică, și pentru starea de spirit care o să-ți guverneze ziua, nu este o favoare pentru „dobitocul” din trafic. 🙃

(ăsta este probabil cel mai lung articol de pe blog și m-ar ajuta mult un feedback despre el. blage la voi, nu blage, o mai scurtez, mai tai din detalii sau #eBineAșa?) 🙂

Image By vecstock