Bună, Andi! Ma gândesc de ceva timp să îți scriu, însă astăzi m-am hotărât să o fac. Nu ne cunoaștem, însă așa cum se întâmplă în viață, povestea ta a avut un ecou în mine. Sunt Diana, am 36 de ani.
Una dintre dilemele pe care le-am avut mereu a fost: ce să îi spun unui om bolnav? Cum să-l încurajez? Cum să-l ajut? Ce să nu-i spun? De când am trecut de partea cealaltă a baricadei, am aflat că nici aici nu e mai ușor 🙂
Mai ții minte reclama la detergentul OMO cu „Murdăria este bună”? Am descoperit, la bătrânețe, câteva analogii 🙂
Pubertatea precoce este ceva despre care părinții află de la medicul endocrinolog, de obicei, după ce efectele sunt deja vizibile.
Am început să donez recurent sânge după dezastrul de la #Colectiv și ușor-ușor am început să înțeleg adevărata nevoie constantă de sânge.
Colonoscopie – una dintre cele mai temute investigații medicale și una dintre cele mai eficiente, în același timp. O procedură care sperie dar care îți poate salva viața.
Am fost beneficiarul unor strângeri de fonduri dar am și creat unele, și vreau să împărtășesc cele mai importante lucruri descoperite…
La prima ședință cu părinții de la grădiniță, m-a abordat una dintre mămici: – Bună ziua. Sunteți tatăl Oliviei, nu?
