Am venit în București în 2002, cu aspirații uriașe și am început facultatea de Informatică Managerială. Am fost repartizat într-un cămin, aproape insalubru pe vremea aia, al unui liceu din Giulești.

Pentru că informațiile legate de donarea de sânge sunt multe și utile, am început o mini-serie pe această temă. Acesta este primul articol, în care voi descrie, pas cu pas, desfășurarea procesului de donare.

Minciunile cred că au fost mereu cel mai la îndemână instrument de convingere a copiilor. Din păcate. Și au repercursiuni dramatice, mai târziu.

Primesc din când în când mesaje de mulțumire de la oameni pe care i-am ajutat cu ceva. Sau care au aflat ceva de la mine ori, citind articolele și postările mele, și-au depășit o barieră ori o temere.

Bucureștiul este plin de parcagii ilegali, care se proptesc în fața mașinii și îți cer bani pentru a te lăsa să parchezi. Toată lumea știe asta, nimeni nu face nimic. Unii pentru că nu vor, alții pentru că nu pot. Așa că fiecare se descurcă cum poate. Luni am fost la spital și am vrut […]

De vreun an și ceva am senzația asta – că totul se întâmplă cu un motiv. Și că lucrurile, cumva, se așează mereu așa cum trebuie…

În articolele anterioare mă plângeam că nutriția oncologică este ceva încă necunoscut în România. De asemenea, experiențele mele cu medici din afara țării, mi-au relevat că nici în țările mai dezvoltate lucrurile nu sunt mai clare.

Nu cu politicienii, nu cu vecinii, colegii, prietenii, societatea sau oricine altcineva. Sunt mulți români care respectă legile și, implicit, pe ceilalți, însă sunt mult mai mulți cei care nu o fac, din păcate.